Inceput de primavara. Un bar comun din centrului Dubaiului imi este gazda in seara zilei de 21 martie 2011. Un ring incapator, muzica veche si cateva perechi de ochi indreptate spre mine, imediat ce intru. In dreapta mea, o negresa care, imediat ce trec pe langa ea, imi zambeste evident. Ma indrept spre bar. Cumpar o bere si incep sa studiez locul. La 2 pasi distanta, asezate in linie, 3 negrese cu par cret, voluminos flirteaza cu mine din priviri. La raspund cu un zambesc discret, putin jenat de situatie.”Aici e ca la piata”, imi zice prietenul meu Robert. „Te duci si intrebi cat costa”. Nici nu termina bine vorba si ma trezesc cu o mana pe spate, ma intorc repede si vad o alta negresa. Ma intreaba de unde sunt apropiindu-se de mine exagerat de mult. Ii raspund si apoi schimb tonul ca sa nu par ca sunt dominat. „How much?”, intreb vadit rusinat. Tusesc ca sa ascund emotia din glas. „Six hundred dirhams”. Raman socat. De la distanta prietenul meu imi face un semn aprobator din cap. Prind curaj. In drum spre ringul de dans opresc o filipineza, o scanez de jos in sus ca un judecator care trebuie sa dea verdictul si o intreb cat vrea. „I have the apartment, i have beer and you can stay with me all night. 700 dirhams. I make everything you want”. Hmmm…Tentant, dar parca vreau sa mai tatonez piata. Intr adevar, aici, femeile par a fi precum cartofii. Te duci, vezi cum arata, intrebi cat costa si cumperi. Am invatat ce trebuie sa fac. Cum vad cate o gagica, o opresc, o iau de mana, ma uit in ochii ei si o intreb cat vrea. Nici nu ma gandeam ca intr-o tara musulmana, intr o cultura conservatoare, cu reguli stricte, prostitutia e nemascata.
Aceeasi negresa care ma agatase la inceput imi taie calea si imi face semn cu capul sa o aleg pe ea. Ne intelegem la 300 de dirhami, echivalentul a 60 de euro si plecam.
In camera ei ma intampina un nor de fum de tigara.
