● Christian McBride, Conversations with Christian, Mack Avenue Records, 2011.
Născut şi crescut într-o familie de contrabasişti, Christian McBride s-a spetit în slujba jazzului, din păcate în poziţii destul de umbrite – administrative, ori ca acompaniator pentru aproape oricine avea nevoie de serviciile sale, din scena americană de jazz, dar nu numai (de jazz). Din cînd în cînd, scena respectivă îi mai permite cîte o perioadă de respiro în care să-şi urmărescă şi interesul propriu, să-şi pună numele pe cîte un frontispiciu. În cazul discului Conversations with Christian avem o convergenţă de eforturi în acest sens.
DE ACELASI AUTOR Catehism post-rock Workshop muzical Ştiinţă vs. industrie Solo Albumul urmează reţeta popularizată de McBride prin podcast-uri, transformate recent în emisiune radiofonică. Reţeta promovează duetul ca formă de prezentare jazzistică, un format ceva mai intim decît trioul sau soloul cu trupă de acompaniament. Emisiunile sale sînt o combinaţie de palavre muzicale şi improvizaţii în duet cu invitaţii din studio. Cam acelaşi lucru se întîmplă pe acest album, care de altfel îşi împrumută şi titlul de la pomenitul show radio. Aşadar, avem de a face cu un set de conversaţii muzicale între Christian McBride şi o parte din amicii care i-au călcat pragul emisiunii, ori pe care i-a acompaniat de-a lungul anilor (probabil cele două grupuri se suprapun). Taclalele sînt şi ele prezente, dar nu în sensul de dialog interstiţial, ci prin ocazionale interpelări sau onomatopee vocale adresate de către protagonist acelor amici care îşi aduc contribuţia în formă vocală: eternul Sting („Consider Me Gone“, piesa pop a albumului), actriţa Gina Gershon („Chitlins and Gifltefish“, un schimb de ciupituri care îi distrează teribil pe cei doi), ambasadoarea UNICEF Angelique Kidjo („Afrika“, o piesă world music neagră în care alăturarea cu basul lui Mc
