Cantitatea de admiratie care se indreapta din zona portocalie - de la combatantii subtiri cu posete pufoase, la activistii de transee unde informatia este putere si avere - spre obrajii premierului Mihai Razvan Ungureanu este comparabila cu iubirea stransa la san de Traian Basescu in vremurile de vesela amintire.
Si de ce nu? Cand parea ca pe derdelusul national, unde romanii incercau sa se agate cu unghiile de propria viata, s-a ivit o sanie grasa, care urma sa treaca prima linia de sosire in neant - a se citi PDL -, iata ca o mana tanara, elastica, din otel imbracat in catifea, reuseste sa apuce haturile.
In complicitate cu seful atelajului, fireste, care cu ultimul firisor de respiratie ivita dintre bulgarii de gheata i-a facut cu ochiul si l-a chemat pe partie. Si "partieeeee!".
Iata cum relansarea PDL, care in urma cu o luna trecea drept o gluma buna, se poate produce sub imperiul solului increderii venit in intampinarea unui orizont de asteptare teribil. Pentru Biroul Organizatiei de Baza, Ungureanu este prezidentiabilul, dar sunt unii prin partid care-l vad inclusiv la butonul nuclear al PDL, in locul lui Emil Boc.
Cu sangele revenit in obraji, activistii au un nou motiv sa spere, mai ales cei din randul al doilea, unde arta raspandirii precum potarnichile era luata in calcul cu atat mai mult cu cat la romani fuga a fost mereu sanatoasa. Rusinea nu se pune, notiunea nu se afla in dictionarul politic.
Tocmai aici, insa, in esalonul al doilea, intelegand prin asta galeria de deputati si de senatori scapatati de la functii, dar gestionari de succes ai propriilor vieti, fara minusuri in contabilitate, ar putea sa fie o problema.
S-ar putea ca acestia sa considere ca o randunica aduce primavara - daca nu cumva o barza, mai potrivita domnului Ungureanu, capitalizat cu insusirea de a readuce focu
