„Cum, domnule Giurgiu, vă putem deconta avion, nu e nevoie să mergeţi cu trenul. Zău aşa, avem buget suficient…“ De multe ori am auzit replica asta. Cînd am de făcut un drum prin ţară sau chiar prin străinătatea apropiată, prefer să merg cu trenul. Mie mi se pare mai comod. Nu am de trecut prin sîcîitoare filtre de control, nu trebuie să mă descalţ la trecerea printr-o bîzîitoare, nu am de ce să plec de acasă cu patru ore înainte, ca nu cumva să pierd nu ştiu ce oră de check-in. Nici cu automobilul sau autocarul nu mă pasionează prea tare să călătoresc.
DE ACELASI AUTOR Ne consultă Europa! Utilităţi particulare Priorităţi rurale Sînt expiratAm constatat următoarele: în 8 din 10 cazuri, confortul călătoriei este în limitele decenţei. Biletele îmi par scumpe. Curăţenia este în regulă. Însoţitorii de vagon sînt civilizaţi şi amabili. În 8 din 10 cazuri, nu în toate. E drept, vagoanele sînt cam vechi. Pînă şi cele mai noi sînt cam vechi. Acolo cade o clanţă, dincolo e mai greu cu încălzirea, dincoace geamul nu se mai închide. Încet-încet, au dispărut minimele cantităţi de bere sau suc care se vindeau la capătul vagonului. Aşternuturile de la vagoanele-cuşetă au devenit de unică folosinţă, fiind confecţionate dintr-un material greu de definit, antipatic, defel prietenos. Sărăcia se vede în toate cele, de la vagoanele decrepite, la personalul obligat să stea în tren, să păzească inventarul. Da, aţi citit bine. După ce face un drum de o noapte, angajatul CFR este obligat să păzească vagonul pînă seara, pînă la întoarcerea spre staţia de plecare. Ar fi ei ceva mai eficienţi şi mai dispuşi la amabilitate dacă li s-ar permite să doarmă într-unul dintre hotelurile CFR din staţii? Eu cred că da. O fi, numai că respectivele hoteluri (cîte mai sînt) nu mai aparţin CFR, ci unei alte companii, CFR Infrastructură.
Începînd de aici, las impresiile mele de călător îndră