Prospero, ducele legitim al Milanului – protagonist al piesei lui Shakespeare „Furtuna” –, este cel de-al treisprezecelea rol creat de Ilie Gheorghe sub bagheta regizorală a lui Silviu Purcărete. În spectacolul denumit „O furtună”, montat pe scena Teatrului Naţional din Craiova, acest actor de o intensitate artistică ieşită din comun dă naştere personajului care nu este în relaţii reale cu restul distribuţiei.
El face un Prospero, aparent, lipsit de vlagă, dar care a pregătit timp de 12 ani o cumplită răzbunare împotriva fratelui său uzurpator, împotriva regelui napolitan şi a altor răufăcători, din cauza cărora a ajuns pe o insulă pustie din mijlocul Atlanticului. Aceasta se întâmplă însă numai în mintea ducelui, cel care în pustiul înconjurat de ape devenise vrăjitor.
Magia lui nu e distructivă, chiar dacă îl vedem uneori dominator. Prospero se mişcă încet, pare să bombăne: e obsedat de gânduri; acestea se răvăşesc în mintea sa şi totuşi e doar o închipuire. În gând el creează mici momente spectaculare, pregătind răzbunarea: se vede deasupra tuturor. E între vise şi pământ… Aşa îl construieşte Ilie Gheorghe, dându-i o forţă incredibilă venită din interior.
Spaţiu de-a-ndoaselea
Silviu Purcărete plasează acţiunea într-o cameră răsturnată. Tavanul devine podea, cu un candelabru pus invers decât este normal. Pe pardoseala ajunsă tavan sunt un fel de plăci, unele, desprinzându-se, lasă să pătrundă raze de lumină. Întregul spaţiu creat de scenograful Dragoş Buhagiar este închis. Se poate comunica însă cu exteriorul iniţial doar printr-un dulap, şi acesta de-a-ndoaselea, pe care atunci când Prospero îl deschide se văd teancuri de cărţi, dar imediat se risipesc. Prin dulap intră şi ies spirite, pe acolo intră şi iese Ariel – spiritul aerian, sclav al lui Prospero, creat convingător de Valentin Mihali.
