O stiu pana si iubitii studentelor de la Stiinte Politice, dar chiar si pisicile care-i torc lui Crin Antonescu langa cap, ca sa doarma netulburat: alegerile se castiga in Transilvania.
Si nu pentru ca actorii care manipuleaza cel mai bine mesajul cu specific etnic trebuie sa atinga inteligent limita dintre nationalism si extremism, avand grija sa nu intinda coarda. Ci deoarece la Baia Mare, Sibiu sau Deva, oamenii isi cauta prin buzunare solutii si argumente, nu metrul de tamplarie, ca sa-si masoare capacitatea de-a azvarli injurii si promisiuni.
Cu alegerile locale si generale la termen, batalia Clujului este una dintre cele mai importante. Fara analiza optiunilor de sub Feleac, orice intreprindere electorala avansata urmeaza sa-l insoteasca pe Ieremia in gard.
Asa ca Emil Boc, cand s-o decide, va avea din nou un rol maxim in ecuatia dansului pe sarma. Numai ca... de ce ar face-o?
Fostul premier este si nu este o victima. Cand a plecat la Bucuresti si-a asumat caruta de ironii care urmau sa inceapa cu "sluga lui Basescu" si sa se incheie cu "il bateau ai lui cu cureaua de la ceas". Putini stiu ca intre ei exista o adanca prietenie, ca sunt pe-o minte, cum se spune, si au descoperit cum se completeaza reciproc din perioada cand Boc l-a ajutat pe seful statului sa-l invinga pe Petre Roman.
Traian Basescu a intuit de atunci ca a gasit un partener cum nu ii va fi dat sa mai intalneasca, si in clipa cand a decis ca este omul potrivit sa conduca Guvernul a fost convins ca nu va fi dezamagit. Si Boc a stat, a strans din dinti, a acceptat sa-si pulverizeze viitorul politic deoarece putea sa jure ca masurile Cabinetului sau vor insanatosi Romania.
Lacomia lui Sorin Apostu a stricat insa socotelile PDL, si iata-l pe Emil Boc in postura de a trebui sa accepte ca are cele mai mari sanse sa cucereasca primar
