În Gazeta literară numărul 10 de joi 4 martie 1964 se pot vedea şi schimbările concrete survenite în urma criticii aduse lui Beniuc, pentru că pe prima pagină revista pune într-o casetă separată noua conducere a USR. Astfel: „Preşedinte: Botez Demostene, vicepreşedinţi: Pas Ion, Stancu Zaharia, Barbu Eugen.” (...) O altă casetă, în stînga celei care expune noua conducere a USR, conţine un fel de text de mulţumire, adresat de scriitorii participanţi, în mod colectiv, dar nespecificat cu nume, „Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romîn, Tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej” (...). Acest gest e fără precedent. Temenelele pe care scriitorii le fac politicului sînt aprope neverosimile şi asta într-o perioadă mult mai relaxată dogmatic. Diferenţa majoră, faţă de anii ’50, diferenţă ce se vede şi stilistic, este că acum există un grad mai mare de voluntariat, temeneaua este mult mai autentică, aproape familiară – adresarea este cumva intimă, se face aluzie în spirit artistic, metaforic, la păstrarea liniei leniniste, ca la un secret de familie între PMR şi scriitorii patriei. Iar „lupta” tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej este privită cu o anumită compasiune, cu căldură şi prietenie de scriitorii din USR, care recunosc şi se angajează în faţa „încercatei sale conduceri leniniste”. Textul în sine, în afara acestor nuanţe, reia aproape cuvînt cu cuvînt textul de partid în deschiderea conferinţei. Ambele texte sînt colective, nesemnate, unul vine în deschiderea conferinţei dinspre partidul muncitoresc, al doilea vine la închiderea conferinţei, dinspre scriitori, iar între cele două texte asemănările sînt pînă la confuzie, diferă doar persoana, de la a doua, la prima. De la imperativul politic, la angajamentul artistic. Un cerc al perfectei înţelegeri între sistemul literar şi cel politic. Obiectele negocierii de succes: devotamentul politic al scriitorilor, păstrarea e