Grecia nu ar fi trebuit sa fie lasata sa intre in zona euro, avand in vedere datoria uriasa a tarii si riscul pe care il reprezenta pentru intreaga regiune. De ce i s-a permis, totusi?
Un reportaj realizat de Nick Dunbar, prezentat in emisiunea "Newsnight" transmisa de BBC, poate furniza o parte din explicatie, potrivit The Bureau of Investigative Journalism.
Astfel, reportajul scoate la iveala noi aspecte privind operatiunea prin care banca de investitii Goldman Sachs a facut ca o mare parte din datoria publica a Greciei sa dispara si ca situatia financiara a tarii sa para intr-o stare mai buna decat era in realitate.
In 2001, guvernul grec se pregatea sa adere la zona euro. Tratatul de la Maastricht prevedea ca statele membre trebuie sa demonstreze "consecventa" in ceea ce priveste datoria publica. Ceea ce inseamna ca rata datoriei trebuia sa scada de la un an la altul. O tara care nu intrunea conditia privind nivelul datoriei publice mai mic 60% avea inca posibilitatea de a adera la zona euro, daca isi consolida finantele publice.
Dar in cazul Greciei solutia nu a constat in reducerea cheltuielilor sau majorarea taxelor, ci au decis sa ascunda pur si simplu datoria.
Un bancher de la Goldman Sachs a elaborat un plan ingenios pentru a ascunde 2,8 de miliarde de euro din datoria nationala a Greciei, folosind instrumente numite swap-uri, prin care grupul bancar urma sa reduca datoria Greciei printr-un schimb valutar, folosind o cotatie fictiva. In realitate, banca imprumuta Greciei suma de 2,8 de miliarde de euro cu o dobanda uriasa. In urma acestei operatiuni, statul grec a pierdut in final 5,7 miliarde de euro.
Reportajul lui Dunbar aduce in discutie si rolul agentiei europene Eurostat in aceasta intelegere.
Astfel, reprezentantii Goldman Sachs au precizat ca si-au luat masuri de sig
