Ştefania Ciubotaru se ocupă de familia regală a României de multă vreme, iar activitatea dusă sub arcadele Muzeului Cotroceni a apropiat-o, în mod firesc, de foştii locatari. Prezentă la majoritatea congreselor şi sesiunilor de comunicări ce aveau drept temă Casa Regală sau pe unul dintre membrii acesteia, domnia sa a avut întotdeauna intervenţii interesante care prefigurau încununarea preocupărilor sale cu această monumentală lucrare de 554 pagini – iniţial o strălucită teză de doctorat – Viaţa cotidiană la Curtea Regală a României (1914-1947), apărută la Editura Cartex (Bucureşti, 2011). Încă din introducere, autoarea defineşte viaţa cotidiană şi o diferenţiază de viaţa privată. Se face precizarea că între existenţa publică şi aceea privată există o constantă interdependenţă. Tot acolo, autoarea enumeră sursele folosite pentru documentare, inedite şi edite, impresionant material de arhivă (Fondul Casa Regală, fondurile personale Brătianu, Argetoianu, Ştirbey, Stîrcea, precum şi Fondul „St. Georges“ de la Biblioteca Naţională), urmat de presă şi de memorialistică. Introducerea este, de fapt, un amănunţit studiu istoriografic al subiectului, lucru pe care mulţi dintre autorii zilelor noastre nu-l mai întreprind, ca şi cînd ar fi primii desţelenitori ai acelui subiect. În Capitolul I sînt făcute portretele membrilor celor trei familii regale din intervalul stabilit. Prezentarea acestor chipuri este palpitantă şi se citeşte cu mult interes, fiind judicios punctată de citate din memoriile protagoniştilor. Dat fiind că perioada tratată începe cu anul 1914, nu ar fi fost rău ca în lucrare să fie prezentată, fie şi tangenţial, viaţa la minuscula curte de la Argeş, unde se retrăsese Regina Elisabeta după moartea Regelui Carol I. Sînt oferite amanunte interesante şi picante: Elena Lupescu era femeie de moravuri uşoare; principesa Elena lipseşte 9 luni de lîngă prinţu