Cornel Săndulescu este director la Braicar încă de pe vremea când Sergiu Nicolaescu nu se apucase să facă filme. Sunt sute, poate chiar mii de ani de când Săndulescu conduce o societate aflată tot timpul pe pierderi. Timp în care, însă, Săndulescu şi-a încasat repede şi degrabă leafa, la timp, eventual şi cu sporurile de rigoare pentru managementul eficient de care a dat dovadă.
Nu sunt naiv să cred că simpla destituire a directorului Săndulescu va aduce o schimbare în bine la societatea Braicar. Dar, înainte de a mă gândi la necesitatea sau la rentabilitatea Braicar, aş vrea să nu mă mai intersectez în aceeaşi frază cu nen-tu Săndulescu. Omul şi-a atins deja culmea incompetenţei, deci este cazul să vină alt ageamiu să ducă de râpă societatea Braicar. Bă, şi un tinichigiu prost aş accepta să fie director la Braicar, numai să nu îl mai văd pe Săndulescu şef pe-acolo. Nu, nu am nimic cu Săndulescu, că doar nu am furat motorină împreună. Eu doar vreau să îl ajut să plece mai repede într-un concediu prelungit, în Bahamas sau aiurea, căci bănuiesc că îşi permite dpdv financiar să stea măcar 3-4 săptămâni pe o insulă exotică, cu slipul la soare. Dacă nu îşi permite, înseamnă că Săndulescu nu a fost doar un director prost, ci şi un hoţ nepriceput, ceea ce, cred eu, constituie o circumstanţă agravantă.
Mi s-a părut extrem de enervantă reacţia lui Săndulescu, atunci când a văzut că şoferii au intrat în greva spontană (dar bine organizată) din urmă cu două-trei zile. Săndulescu ştie clar că şoferii au dreptate, că umblă prin oraş cu nişte sicrie pe patru roţi, dar în loc să îşi vadă elegant de treaba lui (să se dea ocupat, cum se zice), directorul Săndulescu a apărut să îi îndemne pe şoferi să reia lucrul. Ok, fiind director general, era total aiurea ca Săndulescu să pactizeze cu protestatarii, ca şi cum ar fi fost lider de sindicat. Dar măcar putea să ai
