În cursul acestei săptămâni, Judecătoria Constanţa a spulberat suspansul creat în jurul procesului preşedintelui Consiliului Judeţean Constanţa, pronunţând un verdict în care politicianul aproape că nici nu mai spera. În temeiul articolului 10 litera d din Codul de procedură penală, instanţa a pronunţat verdictul „nevinovat", achitându-l de toate acuzaţiile pe care i le aduseseră procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
Mai exact, articolul cu pricina prevede faptul că „acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă (...) faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii". Aşa cum s-a scris în repetate rânduri, decizia Judecătoriei Constanţa nu este definitivă, ci poate fi atacată în recurs, acesta urmând să se judece la Curtea de Apel Constanţa. Că o fi fost bună sentinţa Judecătoriei Constanţa, că o fi fost rea, că ar fi fost sau nu corectă, acestea sunt aspecte pe care, fireşte, nu am competenţa să le comentez. În plus, aşa cum a subliniat preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, la momentul la care a fost contactat telefonic înainte de pronunţarea verdictului, orice om este sau ar trebui să fie considerat nevinovat până la pronunţarea unei hotărâri definitive. Iar dacă tot vorbim de convorbirile telefonice cu preşedintele CJC, căci aici voiam să ajung, nu pot să nu remarc un aspect deosebit de interesant. Cel puţin, din punctul meu de vedere. Astfel, dacă de-a lungul timpului preşedintele CJC s-a dovedit a fi mai degrabă inabordabil telefonic, fie nerăspunzând deloc la apel, fie închizând fără probleme şi întrerupând astfel apelul, cu o zi înainte de pronunţarea soluţiei am avut parte de o surpriză de proporţii din partea acestuia: nu numai că a răspuns la telefon, însă, în urma insistenţelor mele ce-i drept, preşedintele CJC s-a dovedit a fi destul de vorbăreţ. Bine, a
