Daca incercam sa ne imaginam cum priveste un bolnav de cancer caricatura politica pe care o traim, am putea rezuma totul la faptul ca Puterea manifesta o nemernicie vecina cu nebunia (doar ca aceastei categorii nu i se poate imputa incompetenta), iar Opozitia profita.
Cu nesimtire chiar, dar in fine. Doar nu-si imagineaza nimeni ca daca cei din Guvern isi arata deficientele de management avand sentimentul ca iau nota 10 la Montreal, PSD si PNL vor sta cu strachina de pufuleti in mana in fata televizorului si nu vor suna in emisiuni, plescaind de placere.
Nu contesta nimeni ca firmele de medicamente au castiguri care cracaneaza de mirare orice om obisnuit si este evident ca anuntul retragerii morfinei peste noapte, din cauza taxei clawback, nu reprezinta altceva decat o mostra de santaj rafinat.
In acelasi timp, insa, autoritatile au riscat enorm cand si-au imaginat ca deoarece castiga fabulos de pe piata romaneasca, producatorul de morfina nu va fi credibil daca va anunta ca renunta la ea. A fost pana la urma un joc de-a cacealmaua de ambele parti.
Numai ca latura obiectiva a povestii este tocmai cea subiectiva: pacientii. La ei nu s-au gandit ministrul Sanatatii si seful CNAS cand au decis sa instituie taxa respectiva. Pentru ca daca aveau o farama de discernamant anticipau, imaginau variante de lucru pentru situatii de infruntare la baioneta, faceau stocuri de morfina, iar in momentul unui posibil anunt de retragere de pe piata, firma de medicamente n-ar mai fi avut munitie.
E prea complicat? Nici vorba! De asta ii platim noi pe guvernanti, sa gandeasca, sa administreze, sa prevada cele mai proaste scenarii, pentru a le putea dejuca. Daca ar avea macar un minut de respect pe zi pentru amaratii astia de romani, ar realiza ce consecinte poate avea asupra unui bolnav de cancer perspectiva de a muri in chinuri sau a