În demoralizarea generalizată, ziua de 27 februarie ar fi tins spre neobservare dacă o colegă mai atentă n-ar fi ţinut contul: „Împlinim 3 ani de la înfiinţare!“. Ne-am scuturat ca la un duş rece. Da, împlinim 3 ani de când Adevărul a decis să acorde Constanţei o atenţie specială. I-a dedicat un site, un ziar gratuit, apoi o ediţie regională în ziarul naţional.
Vremurile în galopantă degradare determină schimbări de planuri, regândiri de strategii, răsturnări de situaţie. Ne acomodăm, şi noi, din mers.
Un ziar este un loc de muncă aproape ca oricare altul. Şi aici sunt suferinţe, lupte cu decizii neinspirate, pretenţii trăznite, măsuri haotice sau absurde. Provocarea constantă e să le depăşim cu succes, în fiecare zi. Adăugaţi ritmul sufocant, priza permanentă, competiţia 24 ore din 24 şi faptul că trebuie să dăm zilnic măsura muncii noastre, care trebuie să fie mereu altfel, mereu mai bună decât a celorlalţi.
Aşa că în 3 ani am învăţat cât alţii în 30. Am aflat că povestea din spatele poveştii este mai dramatică decât ştirea în sine şi că oamenii vor să găsească răspuns la întrebarea „de ce?“. Am descoperit întâmplări la care nici nu gândeam şi am cunoscut personaje care merită să fie eroi de roman. Ne-am bucurat pentru reuşite, ne-a lăcrimat sufletul pentru dureri. Am plâns şi am râs, ne-am distrat şi am muncit la cote maxime. Avem deja amintiri de neuitat. Ziarul ne-a fost casă, iar zilele ni s-au măsurat în ediţii.
Mulţi întreabă acum ce se mai întâmplă cu Adevărul, dacă mai rezistă sau se transformă şi el, cedând presiunii vremurilor, într-un ziar exclusiv online. Ce pot să afirm cu certitudine este că nu ştiu. Am învăţat de mult că nimic nu este bătut în cuie, că imposibilul de ieri devine inevitabilul de azi. Se schimbă inclusiv librăria, care va funcţiona sub altă formă, vom vedea care. Veştile rele au culminat zilele trecute cu cea a
