In principiu, intrebarea de mai sus este un nonsens. O solutie populara nu este cu nimic mai prejos decat una socialista ori liberala. Diferenta intre titlu si afirmatia de mai sus sta in oportunitate. Si, in al doilea rand, in detalii. Acea oportunitate care face dintr-un lucru bun un lucru rau, atunci cand este savarsit intr-un moment gresit si acele detalii care fac diferenta dintre succes si esec. In Romania, tentativele insistente de relansare, in acest moment politic, a solutiei populare, precum si mijloacele alese de Presedintele Traian Basescu vor conduce, pentru ceea ce macar teoretic reprezinta dreapta, la ceva mai mult decat un esec. La o veritabila catastrofa.

Avem un PD-L in cadere libera, autointitulat partid de dreapta printr-o operatie de marketing politic. O formatiune care la locale ar putea sa obtina in jur de 25 la suta dar la parlamentare, la sfarsitul anului, va avea sub 15 la suta iar, daca ele vor fi amanate in 2013, sub 10 la suta. Avem un UDMR nu uzat in mai multe guvernari, ci pur si simplu compromis politic in urma mezaliantei sale cu PD-L. Si practic spart. Pentru ca, printr-o miscare extrem de perversa, atat Presedintele Basescu, cat si primul ministru al Ungariei, Viktor Orban, au incurajat inca doua formatiuni politice ale maghiarilor, tot de dreapta. Consiliul National Secuiesc, care considera ca Tinutul, ocupat majoritar de aceasta populatie, ar trebui sa se transforme intr-o "tara mama interna pentru maghiarii din Romania". Cu alte cuvinte, intr-un nou Kosovo. Si, mai nou, Partidul Popular Maghiar din Transilvania, opera a lui Laszlo Tokes, un personaj mult mai legat de Ungaria decat de Romania, finantat pe fata de guvernul maghiar si care este cunoscut drept un ultraradical si ultranationalist. Toate cele trei formatiuni politice maghiare se autodefinesc ca apartinand dreptei populare. Ca si cand nu ar exist