Chiar si pentru ministrul grec al Finantelor, Evangelos Venizelos, recenta intelegere financiara de 130 de miliarde de euro a fost "mareata, dureroasa si complicata". Sunt poate singurele trei cuvinte cu care sunt de acord toti cei implicati in criza datoriilor.
Cum a inceput totul?
Primul semn ca ar exista probleme in Grecia a coincis cu momentul in care George Papandreou a preluat functia de premier in octombrie 2009 si a descoperit ca guvernul a subestimat de-a lungul anilor nivelul datoriei publice, relateaza The Telegraph.
Doua luni mai tarziu, Fitch retrograda datoria Greciei la BBB+, reprezentand atunci cel mai scazut rating de credit din Europa.
In pofida resurselor financiare limitate, guvernul grec s-a aratat de-a lungul timpului generos cu poporul sau. Razboaiele, inclusiv conflictul civil dupa cel de-al doilea razboi mondial, au redus populatia greaca cu 10%. Situatia s-a inrautatit in urma ciocnirii sangeroase dintre Cipru si Turcia in 1974. Prin urmare, pentru alinarea cetatenilor, a fost instituit statul bunastarii, caracterizat prin salarii si pensii ridicate, un nivel redus al varstei de pensionare si faimoasele salarii al treisprezecelea si al paisprezecelea.
Cand a venit momentul sa adere la zona euro, ar fi trebuit sa fie evident ca Grecia nu intruneste conditiile privind nivelul datoriei. Si totusi, Grecia a fost admisa pe piata unica.
Statul elen a continuat sa cheltuiasca pe infrastructura, servicii si salarii in sectorul public. Intre timp, grecii au incetat sa mai plateasca taxe. Bancile si pietele financiare au umplut golul astfel format imprumutand Atenei miliarde de euro.
Odata cu criza creditelor, datoria reala a Greciei a fost dezvaluita, dar la fel a fost si expunerea bancilor europene. Daca Grecia s-ar fi prabusit, daune de neimaginat ar fi avut loc in
