Traian Basescu si ai lui au invocat intotdeauna, cand a venit vorba de alegeri anticipate, nevoia de stabilitate politica a tarii. De la UNPR, trecand pe la minoritati si sfarsind cu UDMR, toata lumea a incercat sa ne convinga ca Romania nu-i pregatita pentru alegeri inainte de termen, deoarece organismele internationale sunt cu ochii pe noi, iar tara are nevoie de guvern.

I-am auzit de multe ori pe Kelemen Hunor sau Gabriel Oprea, lideri de partide care sustin actualul Cabinet MRU, la fel cum au sprijinit si Guvernul Boc, cum isi justificau gestul de a acorda sprijin politic PDL prin nevoia de stabilitate politica. Ulterior am vazut cum erau rasplatite primariile UNPR din teritoriu. De departe, insa, UDMR da dovada de un dualism si o ipocrizie fara margini. Politicienii acestei formatiuni vorbesc mereu de nevoia de stabilitate politica a tarii, dar nu rateaza niciun moment propice in care sa conditioneze ramanerea la guvernare de cine stie ce favoruri din partea formatiunii majoritare a Coalitiei.

Opozitia a vorbit in dese randuri de nevoia de alegeri anticipate, care sa puna ordine in configuratia politica din Parlament si sa aduca in fata tarii un Executiv sprijinit in Legislativ de formatiuni politice puternice, cu voturi solide in spate si cu reprezentativitate reala din punct de vedere electoral. Alegeri menite a transforma Parlamentul intr-un camp veridic al dezbaterii, anuland acest surogat care a lasat locul asumarilor de raspundere din partea Executivului. Ce avem acum in Parlamentul Romaniei? Pe de o parte Opozitia, USL, iar de cealalta parte un partid principal, PDL, si alte cateva formatiuni oportuniste, alcatuite dupa bunul plac si bunavointa unora.

Acestor partide putin le pasa de stabilitatea politica a tarii. E greu sa crezi ca UNPR si-a propus sa privesca mai departe de toamna lui 2012, din moment ce toate sondaje