Unii preferă mâncărurile dulci, alţii mâncărurile sărate şi mulţi cred că pofta este o modalitate prin care corpul le transmite ce are nevoie să consume. Alţii cred că poftele sunt determinate pur şi simplu de foame şi lăcomie, potrivit mediafax.ro.

Experţii consideră că poftele apar din mai multe cauze, ce ţin de evoluţie, factori psihologici ca stresul sau nefericirea şi, uneori, nevoia efectivă pentru un anumit tip de mâncare. “Este esenţial să ţinem seama de faptul că pofta de mâncare nu este pur şi simplu foame”, a spus profesorul Andrew Hill, directorul secţiei de Psihiatrie şi Ştiinţe Comportamentale de la Universitatea Leeds.

Foamea este felul în care corpul se asigură că primeşte energia necesară, sub forma nutrienţilor din mâncare. Când avem stomacul gol, organismul secretă un hormon numit grelină care comunică cu centrul de comandă din creier – hipotalamus. Astfel se creează senzaţia de foame şi ştim când trebuie să mâncăm. Saţietatea este, pe de altă parte, semnalată prin secreţia altor hormoni – leptină, de celulele adipoase, şi insulină, de pancreas, ca răspuns la creşterea nivelului de zahăr din sânge.

Poftele sunt însă mult mai complexe şi sunt asociate cu mai multe substanţe din creier. “În primul rând este dopamina, o substanţă din creier implicată în procesele de învăţare şi concentrare. Atunci când vedem sau experimentăm ceva nou, creierul eliberează dopamină. Aceasta funcţionează în tandem cu alte substanţe din creier, numite opioide, care ne dau stări de bucurie şi plăcere. Combinarea acestor doi factori face ca creierul să asocieze anumite activităţi cu plăcerea şi să ne îndemne să le practicăm iar şi iar”, explică doctorul Leigh Gibson, lector în biopsihologie la Universitatea Roehampton.

Stresul este un alt factor pentru dorinţa de a mânca alimente dulci sau grase.“Corpul produce un hormon numit cortizol ca răspuns la stre