Alexandru se îndrăgostise de Corina la vreo trei ore după ce o întâlnise. Nu se poate chema, totuşi, dragoste la prima vedere, căci în cele trei ore îi aruncase câteva zeci de priviri, inclusiv peste umăr, de era să rămână cu gâtul strâmb.
Corina era blondă, avea ochi albaştri şi se născuse pe 13 mai 1980. Doisprezece ani după îndrăgostirea de Corina, Alexandru avea să trăiască prima mare iubire a vieţii lui (a avut mai multe – iubiri, nu vieţi, deşi, mai ştii?) alături de Crina, care era blondă, avea ochi albaştri şi se născuse pe 13 mai 1980. Bine, ştiu, o să ziceţi că o căutase cu dinadinsul prin registrele de stare civilă, ha-ha-ha. Nu. Era o simplă coincidenţă.
La vremea la care Alexandru o întâlnea pe Corina, aceasta era o fâşneaţă de un metru şi zece. Dumnezeule, nu!, nu era pitică, dar cât aţi fi vrut să aibă la şapte ani?!
Dacă aveţi cumva de gând să spuneţi că, mă rog, ce dragoste e aia în clasa întâi?, vă răspund: Cine zice, ăla e. De altfel, Alexandru n-a iubit-o pe Corina doar în anul ăla, ci până într-a şaptea, inclusiv. O să vă-ntrebaţi (dacă n-aţi depăşit vârsta întrebărilor, ceea ce vă doresc sincer) ce-a întreprins individul. Păi, mai întâi a încercat să înveţe bine. Corina, după ce că era drăguţă, mai era şi deşteaptă şi silitoare, ca să conteze în ochii ei trebuia să ţină pasul. Ei, chestia asta nu prea i-a reuşit. A luat el nişte premii doi până printr-a treia, după aia gata.
În al doilea rând, a încercat să-i iasă cumva în drum, să stea în faţa ei, să observe fata că există unul care o soarbe din ochi. Nici cu chestia asta n-a prea mers, măcar şi pentru faptul că toţi ceilalţi 15 băieţi din clasă făceau exact acelaşi lucru. În disperare de cauză, a apelat la ceea ce avea să devină arma lui secretă: cucerirea părinţilor. A ajuns să-l sune pe tatăl Corinei de Sf. Gheorghe să-i zică „La mulţi ani!“, chit că pe om îl ch
