S-a dezbătut îndelung latura confesională a revoluţiei siriene, numită deseori „revoluţia sunnită siriană“.
Cât de sunnită e revoluţia siriană
Una dintre cele mai frecvent vehiculate teme care preocupă observatorii situaţiei din Siria, de la începutul conflictului şi până în prezent, aduce în discuţie posibila, chiar iminenta degradare a statutului minorităţilor, odată cu dispariţia regimului reprezentat de Bashar al-Assad, el însuşi membru al unei minorităţi confesionale, cea alauită, care nu înseamnă decât 10 procente din populaţia statului sirian. S-a dezbătut îndelung latura confesională a revoluţiei siriene, numită deseori „revoluţia sunnită siriană“, cu referire la faptul că majoritatea contestatarilor actualului regim vin din rândurile majorităţii populaţiei, de orientare sunnită (aproximativ 75% din populaţie). A fost, de asemenea, accentuată această dimensiune confesională care ar particulariza situaţia revoltei siriene în ansamblul celorlalte ţări arabe care au cunoscut fenomene similare. Discursul oficial al regimului Assad recurge din plin la argumente de acest tip, acuzând opoziţia „sunnită“ de veleităţi sectare şi subminare a unităţii siriene. Este o carte a cărei miză regimul Assad o înţelege foarte bine, o carte jucată în trecut cu succes de către puterea mandatară, Franţa, altfel profund ataşată principiilor laice şi republicane. Minoritatea creştină din Siria continuă să fie un subiect de îngrijorare pentru cancelariile occidentale, mai ales că parte dintre creştinii sirieni, ca şi minoritatea druză, participă în diferite grade la actul de guvernare.
Sirianul Bassam Haddad, profesor de ştiinţe politice la George Mason University şi cofondator al site-ului Jadaliyya (de opoziţie la regimul Assad), se referea într-o conferinţă de presă la reţeaua de putere din jurul preşedintelui Assad, clădită pe pu