Mă îndoiesc că tocmai adoptata Lege a lustraţiei va trece de Curtea Constituţională. În 1990 ar fi mers. Acum însă, fără sentinţă de la tribunal, care să restrîngă drepturile civile unuia sau altuia, loveşti în drepturile inalienabile ale omului, chiar dacă omul cu pricina a fost o gioarsă. Aşa că eventualii lustrabili pot sta liniştiţi.
Votul deputaţilor a fost unul pentru fotografie: Noi am vrut, dar te pui cu ăia de la Curtea Constituţională? Totuşi, chiar ştiind la ce să se aştepte din partea amintitei Curţi, deputaţii Puterii s-au asigurat că nu se întîmplă vreun Doamne, fereşte. Aşa că i-au scos dintre lustrabili pe foştii reprezentanţi ai cremei UTC-ului, ca să nu-i producă neplăceri supleantului Mihai Răzvan Ungureanu şi pe şefii misiunilor diplomatice, ca să nu-i fi dat de pomană votul de învestitură noului şef al SIE, Meleşcanu.
Cine ar rămîne lustrabil? Ion Iliescu, alţi foşti directori de edituri, foştii şefi de judeţ şi de consilii locale şi procurorii. Adică, la categoria procurori, şi Monica Macovei şi Norica Nicolai şi Victor Ciorbea.
Fireşte că Ion Iliescu a sărit în sus, deşi el nu mai are de la ce să fie lustrat. Dar să spui, ca el, că această lege ar fi trebuit dată imediat după Revoluţie mi se pare o sinistroşenie. A uitat Ion Iliescu cine conducea ţara după Revoluţie? A uitat că FSN-ul era doldora de lustrabili? A uitat că el însuşi ar fi stat cinci ani pe margine, dacă s-ar fi votat atunci o lege a lustraţiei?
Dar, în cinismul lui, papaşa are încă o dată dreptate: această lege vine ridicol de tîrziu. Şi, adaug, e grotesc de părtinitoare, chiar şi după 22 de ani.
Mă îndoiesc că tocmai adoptata Lege a lustraţiei va trece de Curtea Constituţională. În 1990 ar fi mers. Acum însă, fără sentinţă de la tribunal, care să restrîngă drepturile civile unuia sau altuia, loveşti în drepturile inalienabile ale omului, chiar dacă