În urmă cu treizeci de ani, consilierul Statelor Unite de atunci pe probleme de Securitate Naţională, Zbigniew Brzezinski, vorbea despre „un arc al crizei" care traversează Orientul Mijlociu şi Asia Centrală. Astăzi, evenimentele din Siria şi Pakistan, precum şi atentatele recente din Bangkok şi New Delhi, care se leagă cumva de Iran, sugerează că arcul lui Brzezinski este mai proeminent ca niciodată.
Printre pericolele numeroase care pândesc la tot pasul, cele mai de rău augur se leagă de răspunsul Israelului şi al Statelor Unite la întrebarea privind momentul în care instalaţiile nucleare ale Iranului vor deveni de necucerit, creând în Israel, după cum spunea ministrul Apărării, Ehud Barak, „o zonă de imunitate". Unii cred că s-a ajuns deja în acest punct: Iranul şi-a plasat uraniul îmbogăţit în subteran, în apropierea oraşului sfânt Qom, sub multe straturi de granit şi totuşi sub puterea distructivă a unei bombe nucleare.
„Şoimii" israelieni susţin că acum este momentul potrivit pentru a ataca, înainte ca Iranul să-şi facă programul nuclear complet operaţional. Nu aşa de repede, avertizează Statele Unite: sancţiunile încă îşi pot atinge scopul. Aceste diferenţe sunt reale, mai ales că secretarul general al Apărării, Leon Panetta, şi-a exprimat îngrijorarea că Israelul ar putea lansa un atac asupra Iranului în primăvară.
Deplasându-se spre estul arcului, Pakistanul se afundă şi mai mult în tulburări interne. Guvernul pakistanez a aprobat o întâlnire în Islamabad cu Iranul şi Afganistanul luna aceasta, pentru a discuta despre „pacea şi securitatea" regiunii. Dar dezordinea internă pune beţe în roate eforturilor guvernului de a influenţa pozitiv evenimentele. Până acum, Pakistanul pare să fi acceptat rolul de rezistenţă distrugătoare, mai ales în Afganistan, unde gruparea Haqqani şi talibanii sunt liberi să-şi lanseze atacurile de pe terit