Poziţia României de condiţionare a consensului privitor la acordarea statului de candidat la aderarea la Uniunea Europeană Serbiei este un act gratuit şi „lipsit de spirit european", cum pe bună-dreptate ne-a reproşat ministrul suedez de externe, Carl Bilt. Este firească dorinţa României de a vedea că românii din afara graniţelor se bucură de cele mai bune standarde referitoare la drepturile şi libertăţile lor, care să le permită păstrarea identităţii etnice. Dar nu cu un gest care seamănă a şantaj se rezolvă aceste probleme. Ştim că Serbia are încă probleme cu drepturile acordate minorităţilor. Nu era cazul, însă, ca România să se folosească de problema vlahilor, pentru a lovi indirect în Olanda, cum afirmă ministrul Mediului, domnul Laszlo Borbely. Nu schimbăm cu nimic deciziile Olandei privitoare la Schengen şi nici nu facem un bine vlahilor din Serbia. Dar mai ales nu facem bine poziţiei României în UE. Cum bine se ştie, există Procesul de Stabilizare şi Asociere, care se constituie în cadru al politicii UE privitoare la ţările din Balcanii de Vest. România, ca ţară membră a UE, participă la procesul de monitorizare a progreselor ţărilor vizate de PSA, şi poate rezolva problemele reproşate Serbiei în cadrul lui. Nu e nevoie să facem gesturi extreme şi, în schimb, să acceptăm fără crâcnire decizii în sânul UE, care ne afectează de o manieră durabilă dezvoltarea economică şi socială, cum este cazul Tratatului de Stabilitate Financiară. Este de mirare că nu adoptăm astfel de poziţii şi în cazul în care România este direct vizată de acţiunile guvernului de la Budapesta, care tocmai a creat în România un partid extremist şi iredentist, patronat de Laszlo Tokes, cum nu facem nimic pentru a schimba situaţia românilor din Harghita şi Covasna, discriminaţi pe criterii etnice, în condiţiile în care minoritatea maghiară este la guvernare de atâta vreme. Avem o politică exte