Anticipam saptamana trecuta o batalie mediatica pe viata si pe moarte in acest an electoral. Si nu una de proiecte si viziuni, ci una avand ca unic scop discreditarea adversarului. Ei bine, ea a inceput deja violent, dar nu intre politicieni, ci intre ziaristi.

CTP vs Mircea Badea, Robert Turcescu vs Mihai Gadea, Badea vs Turcescu sunt confruntari care polueaza zgomotos ecranele de cateva zile incoace.

Acuzatiile sunt dintre cele mai grave. Unul ar fi fost platit la negru cu milioane de euro, altul ar fi luat nu stiu ce mita, altul ar fi luat un imprumut dubios de la patronul sau, prietena altuia a fost platita de dusman, unul minte, unul e fantoma, altul e strigoi si tot asa. Vorbele sunt grele, furia maxima, fiecare isi scoate la bataie artileria grea intr-un vacarm teribil.

De pe margine, politicienii ranjesc fericiti: iata ca nici intre ziaristi nu e totul lapte si miere!. Nu, nu e si n-a fost niciodata. Este o meserie care implica mari orgolii. Este o meserie in care punctul de rating a ajuns valoare suprema si lista celor care nu pot fi facute in numele lui este tot mai mica. Este o meserie grav infectata de interese politice si economice, ale patronilor de presa sau ale ziaristilor insisi. Deci concurenta, chiar in forme dure, este fireasca. Dupa cum este foarte bine ca solidaritatea de breasla sa nu acopere mizeriile comise un ziarist sau altul. Nu exista niciun motiv pentru care jurnalistii sa beneficieze de vreo imunitate.

Dar nimic din ceea ce vedem acum pe ecrane nu are datele unui demers jurnalistic onest si justificat. Tonul, isteria, furia, inversunarea, anuleaza chiar fondul eventualelor acuzatii si lasa impresia unei jalnice balacareli generale care ocupa mult din timpul de emisie ce ar trebui destinat unor chestiuni cu adevarat serioase. Prin studiouri tv, politicienii, usor amuzati, au ajuns spectator