Vechea reşedinţă nobiliară adăposteşte în prezent Muzeul de Artă.

Aflat în piaţa centrală a Clujului, palatul Bánffy a reprezentat un etalon al clasei aristocrate. El a fost ridicat la cererea contelui Gyorgy Bánffy, drept o reşedinţă pe măsura averii şi rangului său. Pe timpul construcţiei sale, palatul s-a dovedit a fi un factor de stabilizare al forţei de muncă.

Cea mai frumoasă construcţie barocă din Ardeal

Palatul Bánffy este cea mai frumoasă construcţie în stil baroc din Transilvania. Construit în secolul al XVIII-lea, la comanda faimoasei şi bogatei familii aristocrate Bánffy - reprezentată prin contele Gyorgy Bánffy - palatul are şi câteva elemente ce aparţin unei orientări „mai flexibile" a barocului, şi anume rococo-ul.

După ce şi a terminat studiile la Viena, contele Bánffy s a întors la Cluj şi a cumpărat, în centrul cetăţii, trei case, situate una lângă alta, aparţinând familiilor Rázmány, Linczeg, Eperjessy.

În 1774, contele i a cerut arhitectului german, Johann Eberhard Blaumann - unul dintre cei mai importanţi arhitecţi ai Transilvaniei acelor vremuri - să-i construiască un palat, pe locul celor trei case cumpărate, demn de averea pe care o stăpânea şi de demnitatea pe care o avea, adică aceea de guvernator al Transilvaniei. Palatul Bánffy a fost ultima lucrare al arhitectului Johann Eberhard Blaumann, pentru că acesta a murit în anul 1786, la scurt timp după terminarea construcţiei acestuia.

Curtea palatului

Construirea palatului s-a întins pe mai bine de un deceniu, adică în perioada cuprinsă între anii 1774-1786, şi a asigurat o stabilitate a pieţei clujene a muncii, datorită forţei de muncă angajate în acest proiect uriaş. Construcţia a fost benefică pentru pălmaşii şi zilerii Clujului acelor vremuri, întrucât lucrările le-au asigurat o sursă constantă de venituri, pe o perioadă de peste 10 ani. Palatul