Plecând de la cazuri reale, Capital identifică principalele obstacole în obținerea de finanțăti prin programele guvernamentale de stimulare a micilor întreprinzători.
Vasile Vihoceanu este un tânăr antreprenor care s-a lovit puternic de zidul birocraţiei din bănci, dar şi de prudenţa excesivă a acestora. A încercat să obţină 40.000 de lei prin programul Kogălniceanu şi a sfârşit prin a împrumuta bani de la prieteni şi a rupe orice fel de legătură cu banca parteneră. „Am demarat acţiunea în septembrie 2011. În 9 decembrie banca mă anunţă că este dispusă să-mi acorde creditul în condiții total defavorabile mie (garanţie cash, colateral dublu faţă de suma pe care nu o garantează Fondul de Garantare a Creditelor pentru IMM, dobândă variabilă etc.)“, povesteşte Vihoceanu.
Mai mult, din cauza întârzierilor băncii, a fost nevoit să împrumute bani de la prieteni (aşa cum fac, de altfel, peste 60% dintre IMM-işti). „Deoarece, ca urmare a aşa-zisei analize rapide, a expirat valabilitatea certificatului fiscal, am împrumutat de la prieteni suma necesară plăţii dărilor către stat şi, pe 27 decembrie, am dat fuga la bancă având noul certificat fiscal“, continuă Vihoceanu. Numai că toate aceste demersuri s-au dovedit inutile. „Surpriză! Acum banca îmi cerea să modific şi capitalul social. Am întrebat dacă nu puteau impune de la început această condiţie şi am primit răspuns că decizia iniţială a fost reanalizată“, spune antreprenorul. Deznodământul a fost negativ inclusiv pentru bancă.
Colateralul este obligatoriu
Garanțiile rămân cea mai mare problemă. Criza financiară și istoricul evoluției creditului pentru IMM-uri au împins băncile la prudență excesivă, garanțiile cerute de acestea, chiar și în cazul persoanelor fizice, ajungând să reprezinte 120% sau chiar 140% din valoarea creditelor.
„Existența colatera
