„Lebăda din Pesaro”, cum a fost numit compozitorul, Gioachino Rossini s-a născut în anul 1792, fiu al unui cornist şi al unei cântăreţe („prima donna” în mici trupe). Deci, viaţa sa se desfăşoară, încă de la început, sub semnul operei buffe. Întrucât tatăl său cânta mereu în fanfara municipală, micul Gioachino Rossini este antrenat de la o vârstă fragedă în aceasta: există o menţiune oficială a numelui său care ni-l arată cântând la trianglu (contra plată!) la vârsta de şase ani şi jumătate. Cât despre mama sa, al însuşi spunea mai târziu ca nu cunoştea notele , ci se conducea numai după ureche.

Întrucât părinţii lui erau mereu plecaţi în turnee de provincie, el a fost lăsat în grija unei bunici şi dat în ucenicie la un potcovar. În plus, doi canonici, fraţii Malerbi îi dau primele lecţii de cânt şi de … bucătărie. (se cunoaşte pasiunea compozitorului, ajuns în culmea gloriei, pentru …gastronomie,.

Însă, ceea ce este cel mai importat, în biblioteca acestora, la care copilul are acces neîngrădit, se găsesc mai multe partituri de Haydn şi de Mozart, de care el profită. Pe când avea doisprezece ani, şi o frumoasă voce de tenorino, întâlnindu-se cu părinţii săi la Ravenna, pe nepusă masă, este solicitat să-l înlocuiască pe …basul trupei. Este probabil, momentul în care Gioachino Rossini începe o viitoare carieră în operă, marcată de gustul său pentru teatru, pentru o anumită …trândăveală şi pentru glumă.

După ce familia sa se mută la Bologna – important centru muzical al vremi, Gioachino Rossini începe să studizez serios şi sistematic această artă, muzica, cu care raporturile sale de până acum ca fost doar întâmplătoare. Continui să apară pe scenă când i se iveşte ocazia, dar, ceea ce este cel mai important, compune. De la vârsta de cincisprezece ani datează cele Şase Sontae á quatre (pentru coarde), debordând de fantezie, de spirit, dar solid ancorat