Nu e Tyrannosaurus Rex. Dincolo de o teama care-i facea pe stramosii lebedelor sa se scape in pantaloni, ala starnea respectul. Nici macar un dinozaur clasic, ca era simpatic.
Ion Iliescu are mai curand legaturi cu pakasuchus kapilima, un stramos al crocodilului. Era cat o pisica, avea dinti de mamifer si coada flexibila. Plesnea cu ea diverse chestiuni care-l enervau. O porcarie de animal care nu semana cu nimic si se hranea cu licurici.
Spre deosebire de vietatea respectiva, care ar fi putut sa-i serveasca drept pet, domnul Iliescu n-a disparut odata cu ruperea continentului Pangeea. Asa au ajuns romanii sa-i pretuiasca vorbirea si sa nu se mai cutremure.
Din pacate pentru ei. Daca ar fi avut tinere de minte, enuntul in care Ion Iliescu afirma ca Legea Lustratiei e o frectie la picior de lemn, deoarece ar fi trebuit adoptata imediat dupa Revolutie, i-ar fi scos in strada. De fapt nu, ca n-au iesit ei nici cand le-a taiat Emil Boc salariile, dar macar in balcon, la o tigara de nervi.
Nu ca n-as fi de acord cu ceea ce a afirmat presedintele de onoare al PSD. Scremerea legislativa, menita, in viziunea unor pedelisti deranjati la ratiune, sa contribuie la recladirea increderii electorale, este in cel mai bun caz o gluma buna. Activistii si securistii si-au facut deja sumele, si-au epuizat fortele dormind in posturi caldute, au secatuit si au smotocit aceasta tara pana au transformat-o intr-un sac cu scame.
Dar sa vina 'mnealui sa spuna ca trebuia adoptata imediat dupa 1989, cand este responsabil pentru trimiterea in derizoriu a Punctului 8 din "Proclamatia de la Timisoara", si a ingaduit, prin non-actiune, jefuirea patriei sale taman de catre candidatii la lustratie este mai mult decat se poate imagina in materie de ipocrizie.
Dupa acelasi model, in curand va veni Ion Iliescu sa-l acuze pe Emil Cons
