În patrimoniul Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad se află un tablou mai puţin cunoscut, dar foarte valoros, realizat de marele pictor Nicolae Grigorescu. Tabloul îl înfăţişează pe tatăl lui Alexandru Vlahuţă, preotul Nectarie Vlahuţă, fiind donat muzeului în anii Primului Război Mondial. La începutul anului 1917, Academia Bârlădeană a organizat mai multe acţiuni la care a fost invitat şi cunoscutul poet Alexandru Vlahuţă,preşedinte de onoare al societăţii. Acesta a avut, astfel, posibilitatea de a cunoaşte eforturile intelectualilor bârlădeni pentru dezvoltarea patrimoniului muzeului din oraş, înfiinţat cu doar trei ani în urmă. Alexandru Vlahuţă a apreciat eforturile localnicilor, hotărându-se să doneze o lucrare valoroasă pictată de Nicolae Grigorescu. Tabloul în cauză era un portret al tatălui său, preotul Nectarie Vlahuţă,un portret cu mare valoare sentimentală pentru scriitor; „o icoană sfântă a sufletului meu”,după cum nota Alexandru Vlahuţă în actul de donaţie, datat 10 ianuarie 1917.Gestul de a dărui lucrarea muzeului are o dublă semnificaţie. Prima, de preţuire a instituţiei culturale, căci portretul îl reprezenta pe tatăl său la venerabila vârsta de 100 de ani. Cea de a doua este dată de valoarea operei, aceasta fiind pictată de un „bun şi apreciat prieten”, Nicolae Grigorescu. Scrisoarea de donaţie a fost şi ea înrămată Portretul este pictat pe o mică planşetă din lemn, e privit din faţă şi puternic luminat din stânga; e destul de păstos, mai ales în tratarea feţei, părului şi bărbiei, în contrast cu veşmântul negru, redat în faţete uşor ieşite din ductul pensulei; fundalul este monocromatic. Opera se înscrie în rândul tablourilor pictate de Grigorescu în care atitudinea artistului faţă de model a fost condiţionată de un „portret”adevărat, unde inspiraţia, tehnica, ochiul şi sentimentul au fost perfect armonizate. Cunoscutul critic de artă George Opresc