Cu 99 de ani în urmă, pe 1 martie 1913, româncele purtau la rever, legat cu fir roşu-alb, un mărţişor mai neobişnuit. Aurite sau argintate, mărţişoarele aveau gravate pe faţă un torpilor, iar pe verso inscripţia: „Mărţişorul flotei naţionale române. Vocea poporului, vocea lui Dumnezeu”, încrustată în marca ţării, cu coroana de fier a Regelui Carol I ca simbol central. Nu mai puţin de 100.000 de mărţişoare au fost vândute în cursul lunii februarie, făcând concurenţă serioasă „fraţilor Roller”, comercianţii tradiţionali de „mărţişoare fine”, care aveau magazinul lor de ani de zile în strada Smârdan. Şi asta pentru că, doar cu 50 de bani (pentru mărţişoarele argintate) şi cu un leu (pentru cele aurite), românul făcea un gest de mare patriotism, fondurile astfel strânse fiind menite măririi flotei militare a Regatului.
În plin conflict militar în Balcani – România încă era neutră, dar diferendul româno-bulgar avea să vâre până la urmă şi ţara noastră în război – Regele Carol I îi chemase pe cetăţenii ţării să contribuie la constituirea unui fond destinat înzestrării marinei militare. Conferinţa ambasadorilor de la Londra, care căuta să soluţioneze criza din Balcani, nu promitea să aducă decât un armistiţiu, cel mult o pace fragilă, iar România nu ştia dacă-şi va putea permite neutralitatea până la sfârşit. Mesajul Tronului a fost, în epocă, unul hotărât, cerând camerelor legiuitoare să ia în calcul bugetul necesar pentru întărirea armatei.
E şi motivul pentru care, în decembrie, se deschide Subscripţia Publică pentru mărirea marinei militare naţionale. S-a ţinut, chiar, o conferinţă la Ateneu, care să arate cetăţenilor de ce este nevoie de această flotă, iar presa vremii s-a implicat şi ea în stimularea simţământului patriotic. „Să mărim şi să întărim flota militară a ţării”, scria ziarul Universul. „Ce trebuie pentru aceasta? Să ne deschi
