Din patru in patru ani, PDL descopera cu uimire apropierea alegerilor in Capitala si incepe sa se scobeasca dupa un candidat. In urma cu patru ani, ezitarile intinse pana aproape in campania electorala oficiala s-au soldat cu o victorie importanta a lui Sorin Oprescu. Tabara democrat liberala a pierdut atunci nu atat pe mana lui Vasile Blaga, cat pe mana propriei indecizii, cea mai importanta reduta locala. Acum este pe cale sa reconfirme aceasta pierdere urmand aceeasi strategie.

Desi pana la alegeri nu mai sunt nici macar 4 luni, PDL nu are inca un candidat cert pentru Bucuresti. Situatia este chiar mai proasta decat in 2008, cand initial adversarii nu erau nici ei reprezentati de o figura puternica. Sorin Oprescu a aparut pe ultima suta de metri ca un efect al tensiunilor din PSD si daca ar fi candidat sub sigla social democrata nu stiu daca ar fi avut acelasi succes.

Acum Sorin Oprescu pleaca din pozitia consolidata de favorit. Nu pentru ca ar fi fost un primar extraordinar. Dimpotriva. Numai daca ne gandim la episodul deszapezirii din aceasta iarna si nu avem niciun motiv de multumire. Dar este carismatic, abil si deocamdata nu are adversar.

Ideea democrat liberalilor de a-l opune pe Raed Arafat ar fi fost buna, din punctul de vedere al logicii politice, dar a fost, pe fond, o forma de vampirism ticalos. Caci altfel nu se poate numi incercarea de a-l disloca pe doctor din locul unde salveaza vieti, in incercarea de a salva un partid. Si nici macar n-ar fi fost o interventie cu sanse reale, pentru ca si in cazul, destul de probabil al unei victorii, imaginea buna a lui Raed Arafat nu s-ar fi transferat si asupra PDL. Mai degraba exista riscul sa se intample invers si sa ne trezim cu o victima colaterala a interventiei.

In plus, nu exista nicio garantie ca un profesionist exceptional in domeniul medical este si un ed