Ministerul Agriculturii a găsit vinovatul pentru preţurile „nesimţite" la ouă şi-l arată cu degetul într-un comunicat de presă: „Preţul de producător, înregistrat în perioada 20-26 februarie e de cca. 0,43 bani/buc. la categoria M şi L. Creşterea preţurilor de piaţă din ultima perioadă nu e rezultatul lipsei producţiei de ouă, ca urmare a schimbării sistemului de creştere şi nici a creşterii preţurilor de producător". Concluzia logică e că dublarea preţurilor e opera lanţului de distribuţie şi desfacere.

Fostul ministru, Valeriu Tabără, explică de ce preţurile la poarta fermei le egalează pe cele care erau la raft în urmă cu două săptămâni, când cel mai ieftin cofrag cu 30 de ouă M costa 13 lei: „Creşterea e justificată pe de o parte de faptul că fermierii trebuie să-şi recupereze cele 200 de milioane de euro investite în ultimii ani pentru modernizarea cuştilor. În plus, trebuie să compenseze şi o parte din pierderile cauzate de sezonul prost din urmă cu un an, că iarna trecută producătorii au fost forţaţi să vândă oul la preţuri sub cele de producţie. La asta se adaugă şi înzăpezirile din ultima perioadă, care au creat dificultăţi în lanţul de aprovizionare cu ouă a magazinelor. În plus, renunţarea la cuştile vechi face ca productivitatea fermelor să fie mai mică, pentru că densitatea de păsări pe metru pătrat e acum mai redusă. Şi mai e şi sezonalitatea ouatului".

De la 1 ianuarie, ţări ca Polonia, furnizor tradiţional de ouă al României, şui-au redus puternic exporturile către ţara noastră. Comparativ cu iernile trecute, când importam din UE „circa 15-20%" din necesarul de ouă de consum, în această iarna România a redus procentul până la 5%. Dacă vom cumula diminuarea de 3-4 ori a importurilor cu o contracţie temporară a producţiei interne estimată de V. Tabără la „20%", înseamnă că românii au intrat oficial în „abstinenţă de ouă". @N