Inca un text naiv. Mi-ar placea sa existe o clasa pregatitoare si pentru politicieni. Si, fireste, un apetit mai mare al oamenilor obisnuiti pentru genul asta de scoala. Sa explic acum:
Eu sunt tanar. Am cam 30 de ani. In ultimii 20 am auzit, cand a venit vorba de politica autohtona 5, 7, hai 20 de nume prafuite. P-ala de-a fost cu regimu’ cutare l-au pus si astia, a mai fost si colo, si colo. Mare concluzie ce-am tras si eu acum, nu? La vremuri noi, tot ei! Cum s-ar putea schimba asta, in ciuda unui sistem, sa recunoastem care recicleaza si reformeaza in prostie aceleasi figuri?
Intuiesc ca prin vointa. Nu a lor, ci a noastra. Sa fie coada la intrare in politica! Sa se transforme comunitatea pasiva, care asteapta ceva bun de la relicvele comunismului, intr-o pepiniera de oameni cu timp si chef de a practica si meseria asta de politician. Actualii nu o sa ne vanda niciodata aceasta idee ca pe varianta reala a schimbarii. Ei o sa se propuna tot pe ei. De ce oare? Pentru ca se poate.
Nu trebuie sa-avem de maine toti carnete de partid. Nu trebuie de maine sa inventam “dandiaconesti”. Dar nici nu trebuie sa-i lasam doar pe ei si pe odraslele lor. Democratie sanatoasa ar trebui sa insemne mai mult decat vot. Democratie inseamna participare, implicare. Sigur ca sunt obstacole si ca egalitatea de sanse nu e chiar egalitate de sanse. Sunt convins ca e mai safe sa-ti lasi viitorul in grija unei multinationale sau chiar in scaunul moale de functionar, al biroul x de la directia y. Da, dar asa nu o sa se intample nimic spectaculos, iar presa o sa consume cerneala tot pe ochisorii albastri reactivati.
A cui politica o face acest text? A nimanui! Suspectati-ma o secunda de sinceritate si-o sa vedeti ca azi lumea se imparte intre ei si noi, cei care astetam ceva de la ei (fie ca scriem sau comentam). De ce sa nu asteptam ceva si de la noi, de la propriile
