Testul propus de Anastase - taierea indeminzatiilor pentru parlamentarii aflati in greva - trebuie generalizat in cazul tuturor absentilor, pentru a nu fi interpretat drept inca o masura de vendeta politica. La ultima plata a salariilor, nu a fost parlamentar al opozitiei in „protest accentuat" care sa nu-si ridice salariul. Au promis ca-l vor dona. Cine? Unde? Cui? Intr-adevar, stirile i-au remarcat pe vreo trei dintre ei. Au preferat sa o faca la ore de audienta maxima, vinind rating, dar, atentie, donind banii nemunciti, bani care nu li se cuveneau, asupra carora nu aveau nici un drept moral. Sa te mindresti ca donezi bani care nu sint ai tai, facind-o pe milostivul, iata noua performanta a batjocurii politice. Sa-ti faci imagine proprie cu fonduri publice - asta e spiritul si exemplul civic al ultimei perioade. Incercarea de a convinge ca parlamentarul se zbate pentru binele natiei, cind se comporta ca un negustor trisor, nu este insa cel mai mare dintre pacate. De unde atita nesimtire? Asa i-am invatat. Elevii, cind au absente, sint avertizati. Salariatii, daca lipsesc, risca penalizari, chiar concedierea. Regulile sint precise si clare, pina ajungi la ei, la „alesii neamului". Ei iti explica faptul ca „munca" lor e „specifica", are ceva special, nu trebuie sa fie in plen, la dezbateri, pentru ca sint in comisii. Nu sint in comisii pentru ca sint in consultari, dar nu sint la consultari pentru ca sint in teritoriu, unde, fireste, dispar. In realitate, pentru prea putini se aplica, pe rind, aceste motivatii. In realitate, vezi prea putina implicare si atit de multa neseriozitate! Asa s-a ajuns la performantele lui Crin Antonescu sau Viorel Hrebenciuc: 100% chiul la votul in plen, dar 100% salariu in sesiunea din toamna. Fireste, cind auzi ca acestei situatii cineva vrea sa-i puna capat, sa o aduca la normalitate, trezeste interesul. Dar cind pedagogul furios din