Absența tinerilor de la manifestațiile recente din Piața Universității, ca și absența lor din viața socială și politică a țării constituie obiectul unor analize extrem de interesante, cum este, de exemplu, cea semnată de Victoria Stoiciu sub titlul „Cine protestează în România de azi“ (CriticAtac, 22 februarie 2012). Analiza Victoriei Stoiciu se bazează pe rezultatele unui studiu sociologic realizat de IMAS care măsoară percepția tinerilor asupra activismului social și atitudinea lor față de proteste. Deși tinerii sînt nemulțumiți de mersul lucrurilor din țara lor în proporție de 74%, iar 92% dintre ei cred că există suficiente motive pentru a protesta, participarea lor la proteste și la acțiuni sociale este ca și inexistentă. Analiza Victoriei Stoiciu identifică două cauze majore ale acestei indiferențe a tineretului: sărăcia și lipsa de educație. În mod curios, cei mai puțin predispuși la implicarea în acțiuni civice și în proteste sînt cei care au un nivel mai redus de educație și un nivel mai redus de trai, acesta din urmă putînd fi considerat o consecință directă a lipsei educației superioare, absolvenții învățămîntului superior ocupînd posturi mai bine plătite. Cum România se află printre țările cu cei mai puțini absolvenți de studii superioare din Europa, este posibil ca majoritatea tinerilor, lipsiți de educație superioară, să impună ca notă specifică non-participarea la viața socială și politică. Citind concluziile analizei nu poți să nu te întrebi dacă apologia învățămîntului tehnic făcută de președintele Băsescu, completată cu elogierile chelnerilor și tinichigiilor și cu condamnarea „filozofilor“ (identificați de către domnia sa cu specia tîmpiților chiar sub privirile unuia din cei mai importanți filozofi români contemporani) era complet dezinteresată. Nu poți să nu te întrebi dacă psihoza colectivă creată împotriva învățămîntului privat nu are ca