Nu trece saptamana, ba chiar nu trece zi, fara ca El Crin, acest Zelig al politicii romanesti, sa nu ne ofere un nou prilej pentru desfatare psihologica si uluire lexicala (ori viceversa). Suava gladiola, panseluta delicata a devenit gura leului, cactus irascibil, ba chiar planta carnivora. Definit prin toleranta, sobrietate si moderatie, liberalismul ii este tot mai strain valoric. Omul pare un rezervor nesecat de panseuri mahalagiste, de propensiuni voyeuriste si de puseuri vadimiste.
“Doctorandul stralucit” care nu si-a terminat niciodata doctoratul (ma rog, nu e singurul, macar n-a fabulat), cel recomandat cu caldura de profesoara Zoe Petre drept un intelectual credibil, este, cum am mai scris, un personaj labil si exploziv, stingheritor chiar si pentru apropiatii sai din USL. Se lanseaza in diatribe spumegande, se rataceste in propriile fantasme, saboteaza orice compromis rational, actioneaza conform (i)logicii: Totul sau nimic. Crin Antonescu, acest simbol al stilului suicidar in politica romaneasca, uita ca discursul politic nu este o salva de tun propagandistic (ori nu intodeauna, ca sa fiu mai precis). Ca este nevoie de argumente rationale. Ca Romania nu este o insula uitata de lume. Ca vorbele trebuie sa aiba o noima.
Acum cateva zile, in “Washington Post” a fost publicat un articol despre situatia din Ungaria semnat de profesorul Charles Gati de la “‘Paul Nitze’ School for Advanced International Studies” (SAIS), de Mark Palmer, fost ambasador al SUA la Budapesta si de cunoscutul militant civic si jurnalist, Miklos Haraszti. In conditiile ingradirii tot mai alarmante a libertatii presei in Ungaria lui Viktor Orban, in conditiile in care sistemul politic tinde sa devina o dictatura constitutionala asemeni celei din Rusia lui Vladimir Putin, cei trei autori sugereaza reluarea transmisiunilor postului de radio “Europa Libera” pentru Ungaria. Dec
