Şi după ce a băut un pahar, plescăi din limbă şi închise cu plăcere ochiul drept. Stângul era prea vigilent - ascuns şi rapace -, ca să-l urmeze pe cel milos. Neînspăimântat încă. Rouă dumnezeiască a fost şi această înghiţitură! Nu mai înjură porcos de data asta. Apoi şi-a şters gura cu dosul palmei rumene şi a vorbit singur despre o femeie cu părul blond.
Un tratat despre iubirea brună, cu pielea de crin, nu am scris încă. Ah, dulceaţa vieţii este viaţa cu destin. Alcool, femei cu paturi după noi în deplasări şi multă-multă putere. Serviciile secrete vin umile din obişnuinţă. Judecătorii marii curţi înspăimântaţi degeaba, toată poliţia, procurorii cu fălcile încleştate, la stânga şi la dreapta mea. Bălmăjea totdeauna când îşi lipea meşa de frunte. Voia să-i ducă în eroare pe toţi cei care îl urmăreau din umbră pe Axa Moscova-Londra.
Stau singur aici în Biroul nr. 1, iar ăştia beau şi mănâncă de dimineaţă până seara. Şi se laudă cu puterea Mea. Din contră, de ce nu fumează mai mult ţigări ieftine? Anemici să fie! Să viseze nu la rege, ci la al lor Împărat groaznic.
Deodată, un tablou cu Iliescu cel Dubios s-a făcut ţăndări. Amintiri la fel de bătrâne ca el l-au trezit din stres. Un stres intim-intim. Să vină odată începutul zilei şi la Palat, cu originalitatea lui debordantă. Iar cuvinte mari! Aluzii discrete asupra Minciunii de fapt. Frumoasele iluzii ale unei proaspete dictaturi prind rădăcini din contradicţii. Primul ministru tânăr doar, şi intelectual. Îndată simţi jugul zilei cum se aruncă proaspăt peste grumazul României.
Însă mesele de cristal ale Biroului, scaunele scrijelite cu gheara de aur a Bufniţei au încercat să-i sfarme pieptul. De jos, a văzut nu ştiu cum şi tânguirea perdelei. Înşelătoarea lui tinereţe se ascundea acolo. Era vie. Există şi aici, în Palat, un loc care-l deconspira încă. De aceea turnă înjurături o mie, şi asudă gro
