Romania a semnat vineri pactul fiscal, angajandu-se sa respecte regulile care ar trebui sa previna un derapaj la nivelul cheltuielilor si al datoriei publice. Pentru Romania, acest pact are cel putin doua avantaje: in primul rand, sub supravegherea Comisiei Europene va fi mai dificil de aruncat cu bani electorali (prin cresteri nesustenabile de salarii, contracte electorale care se transforma in arierate si adancesc deficitul bugetului samd). In al doilea rand, era greu de explicat de ce, facand parte dintr-un club, Romania nu respecta regulile comune stabilite de membrii clubului. Drept este ca sunt si zone de umbra in privinta acestui pact fiscal: unele tari (Irlanda) vor organiza un referendum pentru a vedea daca populatia sustine prevederile pactului, in vreme ce alte state (Cehia, Marea Britanie) au refuzat sa il semneze.

Vezi in text ce spun economistii romani despre cat de bine este ca am aderat la pactul fiscal

Laurian Lungu: Negocierea unui spatiu mai amplu de manevra ar fi fost o alternativa superioara din punct de vedere economicSemnarea tratatului fiscal de catre Romania va restrictiona, pe termen mediu si lung, nivelul investitiilor publice. Aceasta consecinta poate fi atenuata prin regandirea structurii cheltuielilor publice astfel incat aportul capitalului privat in domenii precum infrastructura fizica, sanatate sau invatamant sa creasca semnificativ. Chiar si asa insa, convergenta cu alte tari dezvoltate din UE in aceste domenii va fi mult mai lenta. O rigurozitate fiscala crescuta, impusa de tratatul fiscal, nu rezolva in fapt problema de fond a politicii fiscale din Romania. Absenta capitalului uman pregatit, indeosebi la nivelul de conceptie si analiza al politicii fiscale, coroborata cu constrangerile tratatului fiscal, va face si mai dificila atingerea unei optimalitati a politicii fiscale. Romania se afla pe un stadiu de dezvo