In acest moment, PDL pare a nu mai fi considerat o forta politica de prim rang, un partid de prima mana, capabil sa aduca in fruntea tarii oameni profesionisti cu o imagine publica impecabila.
Pana si presedintele Basescu, cel care a cautat mereu sa nu lase in afara guvernarii partidul sau de suflet, da semne ca nu mai mizeaza pe democrat-liberalii care l-au adus in functia de sef al statului.
Recenta numire a lui Teodor Melesscanu in fruntea SIE nu demonstreaza decat imposibilitatea lui Traian Basescu de a gasi persoana potrivita pentru o asemenea functie in randul unui partid macinat de cazuri scandaloase de coruptie sau conflicte interne, care au reusit sa erodeze iremediabil increderea electoratului in formatiunea condusa de Emil Boc.
Cum sa mai ai incredere intr-un partid care clameaza nevoia de austeritate si curatenie in randul revolutionarilor, dar se demonstreaza ca un demnitar al formatiunii, secretarul de stat Costin, isi lucra pe la spate colegii de partid, incarcand artificial sistemul cu revolutionari inventati si doar de el stiuti.
Dupa parerea mea, este falsa teoria conform careia Melescanu ar fi fost numit in fruntea SIE pentru a tulbura apele in USL si pentru a-i vaduvi pe acestia de inca un vot in Senat. Nu te mai poti gandi la un vot in minus sau in plus, cand deja Parlamentul Romaniei a devenit locul in care traseismul, care schimba majoritati, este ridicat la rang de virtute.
Basescu nu s-a gandit, probabil, la nevoia de a ciunti voturile USL din Parlament. A preferat un om cu o larga experienta politica, un personaj caruia in perioada postdecembrista nu i s-au alipit etichete legate de coruptie sau scandaluri mediatice grave.
Traian Basescu a preferat un tip care a reprezentat Romania la cel mai inalt nivel, atat din pozitia de ministru al Apararii, cat si din cea de interi