Au iesit la iveala in ultima vreme tot felul de monstruozitati. O mama care si-a ucis bebelusul ca urmare a unui impuls mistic, un tata care si-a spanzurat copilul pentru ca a fost parasit de concubina, un alt tata care si-a inecat cei doi copii pentru ca se afla intr-un mare impas finaciar.
Sigur ca stirile acestea au fost exploatate mediatic de televiziunile flamande de senzational, dar ele raman fapte ingrozitoare. Sigur ca vorbim despre actiunile unor dezaxati, pentru care incep sa ma intreb daca nu ar trebui totusi reintrodusa pedeapsa cu moartea.
Dupa cum cred ca explicatiile politizate (criza, saracie disperare etc.) pentru asfel de fapte sunt de-a dreptul rusinoase. Niciun impas existential nu poate justifica asasinaea propiilor copii.
Dupa cum nu cred ca autoritatile pot sa preintampine producerea lor. Nu poti avea pentru fiecare familie cate un asistent social care sa o supravegheze zilnic si sa sesizeze orice deviere. Dar exista cineva ca poate faca acest lucru si care, implicit, poate preveni macar o parte dintre aceste nenorociri. Comunitatea. Adica vecinii, prietenii, colegii de serviciu.
Arareori acesti criminali actioneaza dintr-un impuls de moment. In general asemenea fapte sunt indelung premeditate, criminalul se gandeste mult la ele, uneori chiar scapa mici aluzii. Este aproape imposibil ca in aceasta perioada de premeditare, ciriminalul sa nu straneasca suspiciuni unui observator cat de cat atent si care ar putea sa sesizeze autoritatile. Mai bine o ancheta degeaba, decat ignorarea unui pericol iminent.
Din nefericire, in Romania de astazi comunitatea practic nu exista. Mostenirea comunismului, marcata de suspiciunea ca oricine iti poate fi dusman si iti poate provoca un rau, combinata cu capitalismul salbatic au provocat o alienare grava in societatea romaneasca. Vecinii, in cel mai bun
