Fara indoiala, "insider trading" este cea mai mediatizata crima financiara a momentului.
Utilizarea de informatii confidentiale pentru tranzactii bursiere, operatiune denumita "insider trading" a constituit o problema de la inceputul existentei pietelor financiare, tentatia de a folosi date confidentiale in scopuri personale fiind extrem de mare. Acuzatiile aduse in 1980 impotriva lui Ivan Boesky si Dennis Levine, chiar prabusirea fictiva a domnului Gekko, personajul interpretat de Michael Douglas, au transformat Wall Street intr-un simbol al lacomiei.
De ce de-abia acum a luat amploare acest fenomen in opinia publica?
Unul din motivele invocate de procurori este cresterea exploziva a fondurilor speculative si a firmelor de consultanta pentru investitii, care tranzactioneaza titluri in valoare de miliarde de dolari si au un apetit uris pentru colectarea de informatii despre companii. Orice informatii suplimentare pot aduce castiguri uriase, iar "insider trading" este calea mai rapida, potrivit The New York Times.
Spre deosebire de alte tipuri de tranzactii financiare complexe, acuzatiile de "insider trading" nu necesita o cunoastere aprofundata a pietelor financiare sau a titlurilor de valoare. Nu exista o definitie standard prin care sa se stabileasca parametrii operatiunii, astfel incat poate fi aplicata unei varietati extinse de tranzactii.
Guvernul trebuie sa demonstreze ca acuzatul a incalcat regulile de confidentialitate. Ca orice alt tip de frauda, operatiunea presupune recunoasterea faptului ca tranzactia este ilegala.
Pentru autoritati formula este simpla: arata ca traderul a obtinut informatia, dovedeste ca informatia a fost confidentiala si importanta pentru alti investitori, iar apoi demonstreaza profitul obtinut din utilizarea informatiei.
Cel mai cunoscut caz de "insider