Romania este raiul evazionistilor, aproape la tot pasul lovindu-ne direct in fata diverse forme comerciale de fentare a bugetului de stat. In aceasta perioada, asa-numita a Sarbatorii Femeii, statul pierde sume imense de bani din cauza vanzatorilor de martisoare, flori sau cadouri pentru mame, fiice si neveste.

N-am vazut ca vreun guvern postdecembrist sa nu-si fi propus, ca tinta primordiala in cadrului programului de guvernare, eradicarea macar partiala, daca nu totala, a evaziunii fiscale. La inceputul anului, Emil Boc, fost premier, declara ca refresh-ul bugetului de stat va fi faurit prin recuperarea unor mari sume provenind din banii negri care se invart in economie.

Din nefericire pentru visteria statului, Emil Boc a plecat de la Palatul Victoria, fiind inlocuit cu domnul Ungureanu. Insa nici acesta nu pare a abdica de la rolul de agent recuperator de creante.

Nu trecuse mult timp de la investire, nici macar nu apucase sa se instaleze fostul sef al SIE in fotoliul de premier, ca a si promis ferm o lupta dura pe care Executivul o va purta cu evazionistii. Domnul MRU si al sau Cabinet si-au propus sa aduca la bugetul statului in jur de 2 miliarde euro, aproximativ 1,5 la suta din PIB, bani care vor proveni din tratarea cu duritate si o constanta a controlului revarsate asupra sectorului evazionist din Romania. In maximum doua luni, conform premierului, gradul de colectare si combatere a evaziunii trebuie sa atinga aceste cifre.

Un gest laudabil, un punct pozitiv in activitatea oricarui guvern, dar atat de greu de pus in practica. N-am inteles niciodata de ce, in Romania, e atat de dificil sa lupti cu evaziunea fiscala. Nu vorbim aici de marea evaziune, executata la alte nivele inaccesibile noua, oamenilor de rand, ci de mica ciupeala, pe care comerciantii de care ne lovim zi de zi, o executa fara pic de teama de o