Un titlu simplu, tainic, „Lumină lină”, izvorât din poezia lui Ioan Alexandru, şi două nume mari ale scenei româneşti – Victor Rebengiuc şi Grigore Leşe – au invitat iubitorii de frumos duminica trecută la Ateneul Român, la un spectacol excepţional, iniţiat de profesorul Liviu Petrina. Spectatorii numeroşi (pentru că sala a fost arhiplină) au sorbit fiecare vers şi fiecare sunet, îmbinate într-un regal de poezie şi cânt, menit să aducă un omagiu poetului Ioan Alexandru. Rostită inegalabil de maestrul Victor Rebengiuc, poezia a strălucit misterioasă, gravă, fermecătoare.
Lirismul s-a îmbinat perfect cu solemnitatea şi emoţia, degajate de horile înălţate de muzicianul Grigore Leşe. Spectacolul a devenit un ceremonial sacru, încărcat de mister, deschis şi închis cu sunet de toacă, instrument de percuţie autofon care ne-a vestit un moment solemn, susţinut de doi „sacerdoţi”. Toaca a făcut legătura între cer şi pământ, purtând lin lumina pe chipurile celor doi artişti.
Vreme de o oră am pornit alături de protagoniştii evenimentului, într-un pelerinaj, „pe dealuri transilvane” şi apoi în Maramureşul Voievodal, asemenea celor care vara, de Sfântă Maria Mare, pornesc din sate, pe jos, zeci de kilometri, spre Mănăstirea Nicula (unde este înmormântat şi poetul Ioan Alexandru) cântând: „O, Măicuţă Sfântă, te rugăm fierbinte,/ Să ne-asculţi din ceruri marea rugăminte. Nu lăsa, Măicuţă, să pierim pe cale,/ Căci noi suntem fiii lacrimilor tale”. Acest cântec de pelerinaj a fost laitmotiv al celor două intervenţii la fluier ale lui Grigore Leşe, completate de vocile Măriucăi Verdeş şi Lorenei Oltean.
Valori creştine, dragoste de neam
Peregrinarea pe calea tainicei lumini ne-a dezvăluit locuri unde „nimeni n-a călcat vreodată”, (…) după iarba proaspătă, nedată la o parte”, spre „Maramureş, murmure amar” a cărui vlagă „se trage din lumină”. O „