In momentul cand a afirmat ca va pleca din PNL daca USL nu castiga alegerile parlamentare, in sensul de a putea forma Guvernul, Crin Antonescu stia ca anuntul sau nu are nicio valoare. Altfel ar fi stat lucrurile daca s-ar fi referit la scrutinul din iunie, unde sunt favorizati actualii primari si presedinti de consilii judetene.
Perspectiva localelor nu are insa de ce sa-l faca fericit pe presedintele liberal. Mai ales ca democrat-liberalii au dat liber liderilor judeteni sa formeze aliante de conjunctura sub umbrela Miscarii Populare, pornita la drum cu o sigla puternica - o inima - pe un fond verde, o culoare care seamana liniste, incredere, pace.
Cu posibilitati electorale ca aceea de la Timisoara, unde Gheorghe Ciuhandu a intors spatele USL, si vopsirea scaderii de popularitate a partidului lor, pedelistii pornesc cu prima sansa de a-si recuceri cetatile, daca nu cumva le vor spori numarul. Asa ca domnul Antonescu le-a pus cruce.
Altfel stau lucrurile pentru toamna, unde dupa semnalul furnizat populatiei de scorurile electorale ale Miscarii Populare, probabilitatea ca USL sa-si sporeasca sansele va scadea cu fiecare saptamana.
Asa ca presedintele liberal a activat o categorie foarte draga a marketingului politic: teama. Folosita cu succes in 1996, cand Ghenadi Ziuganov a fost cat pe ce sa-l invinga pe Boris Eltin - ca tot ne-am uitat cu scarba la alegerile din Rusia. Tradusa pe romaneste, prestatia lui Crin Antonescu, care a mers pana acolo incat sa sugereze ca s-ar putea ca nici sa nu candideze in 2014 la prezidentiale, suna asa: Romania se afla pe punctul de a parasi democratia, singura voastra sansa sunt eu, dar garbovit de grija si satul, s-ar putea sa va las naibii, nerecunoscatorilor!
Cine i-a oferit domnului Antonescu aceasta portita nu e idiot. Exista, intr-adevar, categoria ridicarii nivelului
