In Romania, sa fim seriosi, nu s-au votat niciodata doctrine. Nici viziuni politice, programe sau strategii pe termen lung. Au fost alesi, in schimb, lideri, personaje mai mult sau mai putin carismatice, ori s-a pus stampila ca o pedeapsa pe chipul nesuferit al "celuilalt" doar pentru a scapa de "actualii", oricine ar fi fost aceia.
Dar aceste pacate au fost contrabalansate, pana in 2009, de o schimbare constanta a Puterii o data la patru ani.
Nici rotirea permanenta a partidelor, din mandat in mandat, nu e tocmai sanatoasa, din foarte multe motive, dar, din nefericire, majoritatea sunt valabile doar pentru democratiile consolidate. Acolo unde un program si o viziune politica a unei ideologii anume isi pot produce efectele doar daca au timpul necesar pentru a fi puse in practica.
Nu este deloc si cazul Romaniei, unde singura doctrina e capatuirea personala, programul politic este calendarul clientelei, iar strategia de baza o reprezinta manualul pentru sifonat banul public repede si mult.
Pentru ca traim in tara unde cea mai pura ideologie a politicienilor are ca fundament principiile de baza ale curvasariei, schimbarea traseistilor reevaluati si reevaluatori este mana cereasca. Sa-i lasi tocmai pe astia mai mult de un mandat la butoane e sinonim cu a-ti da foc la casa tocmai cand ti-a expirat asigurarea. Asadar, in lipsa unei clase politice mature, responsabile si care sa lucreze si cu valori, nu doar pentru sine, nu ne-a ramas decat sa ne taram de-a busilea, din patru in patru ani ani, implinind cu chiu cu vai, in doua-trei decenii, obiective pe care altii le-au bifat in doar cativa ani.
Alegerile din 2008 si 2009 doar aparent au facut exceptie. Daca punem egalitate intre PSD si PDL la ultimele alegeri parlamentare, al doilea mandat al lui Traian Basescu a fost un cadou facut presedintelui de prostiile, ga
