Scurta introducere: Legislatia europeana presupunea eliminarea tarifelor reglementate pentru industrie la 1 iulie 2007 si obligatia de asumare de catre statele nationale a unei date de eliminare si pentru populatie. Romania, dupa ce a evitat mai multi ani sa isi asume o data, acum cateva luni si-a fixat singura anul 2015 pentru alinierea tarifelor practicate pentru populatie, an pe care apoi si-a dat seama ca nu-l poate respecta si a inceput renegocierea. Pentru industrie, anul pe care si-l asumase era 2013.

FMI, CE si Banca Mondiala au acceptat o replanificare a liberalizarii tarifelor la energie si gaze, atat pentru populatie, cat si pentru agentii economici, la cererea Romaniei, adresata de seful statului.

“Va trebui sa incercam o reprogramare la orizontul 2020 pentru populatie si 2015-2017 pentru agentii economici (…)”Vom vedea daca vom reusi. Aceste termene au fost asumate de Romania la intrarea in UE si, practic, le renegociem pornind de la realitatile de plata ale cetatenilor romani si ale economiei“, spunea Traian Basescu. Nu s-a obtinut chiar atat! La finele evaluarii din februarie 2012, troica FMI – CE – Banca Mondiala a decis sa lase insa Romaniei un ragaz mai mare pentru liberalizarea tarifelor la gaze naturale si electricitate, pana in 2013 – 2017. Ce inseamna asta? Care sunt necunoscutele?

1. Guvernul trebuie sa prezinte un calendar de liberalizare, in asa fel incat modificarile de tarife sa fie graduale, transparente si previzibile. Va avea curaj sa faca asta intr-un an electoral, in conditiile in care toate guvernele anterioare au folosit diverse tertipuri pentru a amana o astfel de transparentizare?

2. Guvernul trebuie sa arate care sunt categoriile sociale sau mai bine spus care sunt criteriile dupa care va decide cine trebuie protejat de scumpirile ce vor veni la gaze si electricitate prin subventii. Cat de corecta va