Daca n-ar fi existat in ultima vreme cateva episoade de natura sa insire si mai mult clei pe matura istoriei, de care se chinuie democrat-liberalii sa scape - dialogul dintre Traian Basescu si Raed Arafat sta in fruntea topului -, principalul partid de guvernamant ar avea mai putina transpiratie rece pe spinare.
Asta ca asta, dar ghinioanele - hai sa le spunem astfel, nu prostii - au contribuit la ingrasarea celei mai exotice zone a politicii romanesti, PP-DD, si e greu sa mai intorci nehotaratii si ingretosatii de la urne, cand dau semne ca s-ar putea indrepta spre ele.
Argumenul meu? Cateva lovituri de imagine au relansat poceala: criteriile de integritate ale Monicai Macovei, demisia lui Emil Boc, inventarea lui Mihai Razvan Ungureanu si a guvernului-gradinita, povestea cu aderarea Serbiei la UE. Elemente care nu sunt de natura sa exonereze Puterea portocalie de vina de a nu fi comunicat natiunii ca nu e tembela, doar muta si intesata de clienti politici si functionari incompetenti, dar constituie premisele relansarii.
As inclina sa cred ca, de cealalta parte, USL a cam pierdut startul spre primenirea imaginii. Crin Antonescu si Victor Ponta s-au culcat pe laurii prezumtivi si au utilizat pana la tocire - saturarea receptorului colectiv - o retorica invartita in jurul lui Traian Basescu.
In plus, dar la fel de important, au insistat sa nu furnizeze natiunii o alternativa coerenta la programele actualei guvernari si s-au bazat pe prestatia lor individuala, socotind ca s-au lipit definitiv de val. Doar ca nu suntem in anul 2004, cand fortele de dreapta si-au unit mainile pentru a inlatura de la butoane categoria "Iliescu si compania". Mai mult, din acel an teribil rezista inca pe scena nucleul ideologic al paradigmei impotriva careia s-a indreptat Alianta "Dreptate si Adevar".
Aflat, ce ironie, in coltul au