Raportul prezentat de DNA săptămâna trecută oferă un prilej de analiză a politicii sancţionatorii în materie de anticorupţie. Deşi pedepsele rămân preponderent cu suspendare, se observă totuşi în ultima vreme o tendinţă de creştere a severităţii sancţiunilor în cazurile considerate grave. Poliţiştii de la Argeş au primit 14 ani de închisoare cu executare. Cutean, fostul secretar de stat pentru revoluţionari, a fost condamnat definitiv la 5 ani cu executare, iar zilele trecute succesorul său George Costin a fost arestat tot într-un dosar al DNA. Popescu Ion a fost condamnat definitiv în dosarul BIR la 7 ani cu executare, aceeaşi pedeapsă primind-o şi Dinel Staicu, fost preşedinte al SIF Oltenia. Au mai fost condamnaţi la pedepse cu suspendare fostul premier Adrian Năstase şi Şerban Mihăilescu, foştii miniştri Remeş şi Mureşan, diverşi foşti şi actuali parlamentari. Virgil Pop, ajuns celebru pentru că a fost ales în parlament direct din arest, a fost condamnat (nedefinitiv) la 5 ani cu executare.

O primă critică formulată cu privire la parlamentarii condamnaţi se referă la faptul că îşi păstrează funcţiile participând în continuare activ la procesul legislativ. Am descris pe larg intenţia domnilor Máté András şi Márton Árpád de a scoate demnitarii de sub incidenţa legii penale şi de a dezincrimina conflictul de interese. Este previzibil votul pe care colegii cu dosar penal îl vor da pe aceste amendamente. Prezenţa în Legislativ a parlamentarilor condamnaţi se explică prin faptul că, în cazul unora, pedepsele cu executare nu sunt încă definitive, iar, în cazul celorlalţi, pedepsele definitive nu sunt privative de libertate şi nici nu sunt însoţite de interzicerea dreptului de a fi ales. Aşa se face că în România adoptă legi persoane condamnate penal.

O altă practică utilizată pentru a scăpa de răspundere este atacarea legilor la Curtea Constituţională