Foto: DAN MARINESCU / JURNALUL NATIONAL A nimerit întâmplător la radio. „Vreun an nici nu am înţeles despre ce este vorba. Când am înţeles cu adevărat despre ce este vorba, am înnebunit. Şi am făcut-o cu pasiune. Am făcut această meserie de-am înnebunit”, spunea cea mare voce de radio a României din ultimii douăzeci de ani. Paul Grigoriu împlineşte astăzi 67 de ani. Jurnalul Naţional îi urează „La mulţi ani!”.
„Sunt la pensie, după cum bine ştiţi. Ca toată lumea, iau vremurile astea în piept, vremuri care sunt şi adverse, dar şi frumoase. Altfel, citesc, mă uit la televizor, ascult radio şi încerc să zgârâi hârtia cu condeiul atât cât se poate. Pregătesc o carte, o falsă mongrafie a unei localităţi, principiile de organizare a cărţii sunt cele ale unei monografii. Este de fapt e o chestie iscată mai mult din fantezia mea, care sper să placă… Nădăjduiesc că va vedea lumina tiparului la sfârşitul acestei primăveri sau în vară, depinde ce hotărăsc cei de la editură.
Despre începuturile mele în radio... Eu am terminat Facultatea de Litere la Bucureşti şi existau repartiţii, majoritatea dintre noi deveneau automat profesori, în cazul meu de limbi străine, profesor de franceză. La un moment dat, am aflat că se dădea examen la secţia franceză de la Radio. M-am dus împreună cu un coleg, Gabriel Pârvan, care este profesor universitar la Piteşti, am dat amândoi examen şi am reuşit. Era o muncă destul de anostă, dar mă îndepărta de perspectiva catedrei, care nu-mi plăcea deloc, pentru că nu prea ştiu să-mi explic mie bine nişte lucruri, darămite altora. Nu a fost dragoste la prima vedere…
M-am obişnuit, am avut parte de nişte oameni extraordinari, de la care am avut ce să învăţ. Mi-am făcut o disciplină din a asculta radioul şi radiourile, atunci era mai greu cu radiourile şi de a compara. Cred că au trecut patru sau cinci ani până când am simţit că-mi găsi
