Cedarea de către stat a căii ferate la privaţi, aceştia plătind primului o chirie şi preluând de la acesta obligaţia întreţinerii ei, pare a fi la prima vedere o afacere bună pentru ambele părţi. Primul scapă de obligaţia reparaţiilor costisitoare, în timp ce firmele private ajung să plătească o chirie anuală fixă la nivel modic, în locul vechiului tarif mai piperat plătit statului pentru fiecare tren şi kilometru parcurs, numit TUI (tarif de utilizare a infrastructurii).
Ca de fiecare dată însă când statul face afaceri cu privaţii, ultimii par a fi mult mai avantajaţi. Calculele României Libere arată însă că statul încasează din această chirie de câteva ori mai puţini bani decât cei pe care i-ar fi primit din TUI.
Privată sau de stat, calea ferată rămâne proastă
Faptul că scapă de obligaţia întreţinerii căii ferate nu pare a fi un avantaj consistent, cum nici firmele private nu îşi bat capul cu ea. Siguranţa traficului pe secţiile operate de privaţi se asigură nu prin repararea liniei cum ar fi normal, ci prin micşorarea vitezei de circulaţie, la fel cum se întâmpla şi atunci când aceeaşi linie era la stat. Spre exemplu, distanţa de 64 de kilometri dintre Costeşti şi Roşiori Nord este parcursă de trenurile operatorului privat ce a închiriat această linie de 90 de minute, ceea ce corespunde unei viteze medii de circulaţie de 42 kilometri la oră. Cazul nu e unic şi încă nu este vizibil efectul pozitiv al închirierii liniilor asupra condiţiilor de circulaţie pe calea ferată.
Închirierea micşorează veniturile statului
CFR SA a închiriat în toamnă firmei Viatera Spedition o secţie de 32 de kilometri pentru suma de 89.000 de lei. Dacă nu ar fi închiriat-o şi ar fi încasat TUI din partea operatorilor privaţi CFR SA ar fi încasat 437 mii lei. Suma este calculată în ipoteza a două perechi de trenuri pe zi pe secţia închiriată, nivelul TUI fiind
