(apărut în Dilemateca, anul VII, nr. 70, martie 2012)

Marile pericole care ameninţă democraţia nu vin de la rivalii săi din exterior - fascism, comunism sau terorism -, democraţia se află în situaţia de a genera ea însăşi forţele care o ameninţă. Noutatea absolută a perioadei contemporane constă în aceea că aceste forţe născute în sînul democraţiei sînt superioare celor care o atacă din exterior. În ultima sa carte, Les ennemis intimes de la démocratie (Robert Laffont, Paris, 2012), Tzvetan Todorov analizează cu erudiţie şi metodă problemele lumii actuale, din perspectiva pericolelor ce planează asupra democraţiei.

Excesul ca numitor comun al derivelor democraţiei

Poporul, libertatea, progresul sînt elementele constitutive ale democraţiei. Jocul dintre acestea, permanenta repoziţionare între ele reprezintă chiar esenţa dinamicii regimului democratic. Aceleaşi raporturi se stabilesc între diferitele puteri ce se manifestă în regimul democratic: politică, juridică, economică şi, ultima venită, puterea mediatică. Pluralismul este cuvîntul-cheie al democraţiei. El constituie forţa, dar şi slăbiciunea democraţiei, căci emanciparea uneia dintre componente în dauna celorlalte, erijarea uneia în principiu unic pun întreg edificiul în pericol: "Primul adversar al democraţiei este simplificarea ce reduce pluralul la unic şi deschide astfel calea excesului." Pentru Todorov excesul (la démesure, în text) este echivalent cu ceea ce vechii greci numeau hybris: cea mai gravă falie a acţiunii umane, orgoliul nemăsurat impus dincolo de limitele raţionalului. Excesul este numitorul comun al derivelor democraţiei identificate de Tzvetan Todorov, fiecare reprezentînd exacerbarea uneia dintre componentele enumerate mai sus: popor-populism, libertate-ultraliberalism, progres-mesianism. Dacă populismul şi ultraliberalismul sînt de dată recentă, mesianism